“He awoke each morning with the desire to do right, to be a good and meaningful person, to be, as simple as it sounded and as impossible as it actually was, happy. And during the course of each day his heart would descend from his chest into his stomach. By early afternoon he was overcome by the feeling that nothing was right, or nothing was right for him, and by the desire to be alone. By evening he was fulfilled: alone in the magnitude of his grief, alone in his aimless guilt, alone even in his loneliness. I am not sad, he would repeat to himself over and over, I am not sad. As if he might one day convince himself. Or fool himself. Or convince others--the only thing worse than being sad is for others to know that you are sad. I am not sad. I am not sad. Because his life had unlimited potential for happiness, insofar as it was an empty white room. He would fall asleep with his heart at the foot of his bed, like some domesticated animal that was no part of him at all. And each morning he would wake with it again in the cupboard of his rib cage, having become a little heavier, a little weaker, but still pumping. And by the midafternoon he was again overcome with the desire to be somewhere else, someone else, someone else somewhere else. I am not sad.” 
― Jonathan Safran Foer, Everything is Illuminated

Nostalgie

     E ciudat sa te reîntâlneşti cu anumite persoane care într-un timp reprezentau totul pentru tine şi îţi spuneai mereu că soarele nu va mai putea răsări pentru tine dacă acea persoana nu va fi lângă tine , că buzele tale nu vor mai putea forma niciodată un zâmbet , că ochii tai nu ar mai putea sclipi , că ţi-ar muri toţi fluturaşii din stomacel , că ai deveni un nimeni şi nu ai putea mai putea percepe sentimentul de fericire , de trăire , de iubire ...  dar , timpul trece şi odata cu timpul unele persoane părăsesc uşor propriul nostru univers . E ca la o mare petrecere , toţi se distrează , toţi cântă , dansează ,  îţi spun că te iubesc pentru această minunată petrecere ,dar când se termină toţi pleacă şi nu se uită în urmă să vadă ce mizerie au lăsat , puţini sunt care rămân să te ajute .  Şi totuşi uşor-uşor reuşeşti să cureţi totul , iar totul să arate ca şi cum ar fi nou , deşi numai tu ştii cât de uzate sunt acele lucruri .
    Oricum , aberez , aşa ca încetez să scriu , e mai bine aşa . :D




                             
   

      PS : Mi-a plăcut să fiu prinţesa ta ,  dar de acum voi fi prinţesa alcuiva .

  Hey voi ! Uite ca a venit 2012 si nu am murit . Era de asteptat , dar na , mi se pare amuzant faza cu sfarsitul lumii ... Cum poti sti cand e sfarsitul unei lumi la care nici nu stim sigur cand a fost creata si cum ? Dar na ... prostii . Oricum , ceea ce vroiam eu sa spun e ca va urez un An Nou Fericit si tot ceea ce va mai doriti voi ! ;;)

Negru , maro , galben ! Singur într-o cameră plină de oameni ! Phi , nu Pi ! Fericire mascată de tristeţe ! Rece învelit în cald ! Durere exaltată de entuziasm !  Întuneric în plină zi ! Lacrimi ascunse-n pernă !  Zi , noapte , doar substantive comune ! Muzică , ţipete , linişte ... Totul , dar defapt nimic !

Ni se se spune că totul va fi bine într-un final , dacă nu , nu este finalul...

Ni se spune că totul se va rezolva la un moment dat...

Ni se spune că o atitudine pozitivă alungă ghinionul...

Ni se spune că ghinionul sau norocul ni-l facem cu propria noastra mână...

Ni se spune că dacă iubeşti viaţa şi ea te va iubi pe tine..

MINCIUNI !

Copilării d-ale mele...

     Hai să ne jucăm în amalgamul de frunze al toamnei ! Hai să visăm ,să iubim, să ne bucurăm de moment şi să nu regretăm nimic când sentimentele noastre vor rugini !